Ți-a căzut un dinte sau ți-a fost extras de ceva vreme. Nu te doare, nu se vede când vorbești, așa că ți-ai spus că mai poți aștepta. Poate ai și alte cheltuieli acum, poate pur și simplu nu te grăbești.
E de înțeles. Dar iată ideea cea mai importantă, cea pe care mulți pacienți o află abia când e mai greu de reparat: cât timp ai încă os sănătos în zona respectivă, soluția este simplă, un implant dentar, o singură intervenție.
Dacă amâni, osul se subțiază, iar mai târziu implantul nu mai poate fi pus direct. Întâi e nevoie de o procedură în plus, prin care se adaugă os la loc. Adică o intervenție devine două, tratamentul se lungește, iar costul crește.
Cu alte cuvinte: implantul pus imediat este mai simplu, mai rapid și mai ieftin decât implantul pus peste doi ani. Iar acest articol îți explică exact de ce.
Gândește-te la osul din maxilar ca la un mușchi. Un mușchi pe care nu îl folosești slăbește și se subțiază în timp. Exact la fel se întâmplă și cu osul.
Ce ține osul „în formă” este chiar rădăcina dintelui. De fiecare dată când mesteci, rădăcina transmite osului o mică presiune, un semnal care îi spune: „ești folosit, rămâi puternic”. Este exact stimulul de care are nevoie ca să se refacă zi de zi.
Când dintele lipsește, dispare și rădăcina. Iar odată cu ea, dispare și semnalul. Osul rămâne fără „muncă” de făcut și, încet, începe să se retragă. Procesul se numește resorbție osoasă. Nu doare și nu se vede, dar evoluează lună după lună.
Amânarea are două consecințe. Prima o observi tu, a doua o descoperă medicul pe radiografie.
E important să înțelegi ce presupune, pentru că este exact procedura pe care o eviți dacă acționezi la timp.
Adiția de os este o intervenție prin care medicul adaugă material osos în zona unde osul s-a subțiat, ca să reconstruiască fundația de care are nevoie implantul. Practic, se pune „os nou” peste osul rămas, iar acesta devine, în timp, o bază solidă.
Materialul adăugat funcționează ca o schelă: corpul tău crește os propriu în jurul lui și, treptat, zona redevine suficient de rezistentă cât să țină un implant. Nu este o intervenție dramatică, dar nici una minoră și, mai ales, nu este gratuită nici ca timp, nici ca bani.
Iată de ce contează: după adiția de os, nu poți primi implantul imediat. Zona are nevoie de câteva luni ca să se vindece și să se întărească înainte ca implantul să fie pus. Așa că amânarea nu adaugă doar o procedură, adaugă și luni de așteptare în plus, peste tot tratamentul.
Vestea proastă: cel mai mult os se pierde chiar la început, nu peste ani.
Practic, cu cât treci mai repede la înlocuire, cu atât ai șanse mai mari să eviți complet procedura suplimentară. Timpul lucrează împotriva soluției simple.
Cât timp osul este încă intact, soluția este una singură și directă, implantul dentar.
Un implant dentar nu înlocuiește doar partea vizibilă a dintelui. Înlocuiește rădăcina. Este o rădăcină artificială din titan sau zirconiu, care se integrează în os și preia rolul celei pierdute.
Asta înseamnă că osul primește din nou semnalul de care avea nevoie: presiunea de la mestecat, „munca” ce îl ține puternic. Implantul nu doar umple spațiul, ci oprește resorbția și menține osul viu, exact ce nu poate face o punte sau o proteză, care rezolvă doar partea de sus, în timp ce osul de dedesubt continuă să se retragă.
Pus la timp, implantul este o singură intervenție. Aceeași soluție, peste câțiva ani, poate cere mai întâi adiție de os, apoi luni de vindecare, apoi implantul. O problemă simplă devine un tratament în etape.
Pare surprinzător, pentru că amânarea nu costă nimic pe moment. Dar socoteala reală arată altfel:
Așteptarea nu economisește bani. Doar amână cheltuiala și o mărește. Ce astăzi se rezolvă printr-un singur pas, mâine cere trei.
Dacă îți lipsește un dinte de mai mult timp, nu rămâne cu impresia că ai pierdut orice șansă. Chiar și acolo unde osul s-a retras, adiția de os reface fundația necesară, iar implantul devine din nou posibil.
Doar că, sincer, cu cât aștepți mai puțin, cu atât drumul e mai simplu, mai scurt și mai puțin costisitor. Cel mai bun moment să acționezi a fost imediat după ce ai pierdut dintele. Al doilea cel mai bun moment este acum.
Pe scurt: numărul de implanturi nu e criteriul după care se alege o reabilitare totală. Studiile arată rate de supraviețuire comparabile la 4 și la 6 implanturi. Ce decide, de fapt, sunt osul pe care îl ai, forma maxilarului și felul în care muști. Numărul rezultă din acestea, nu invers.
Poate ai observat că, atunci când te speli pe dinți, scuipi cu puțin sânge. Sau că gingiile ți se înroșesc și se umflă ușor din când în când. Cum nu te doare nimic, e firesc să nu-ți faci griji și să continui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Știu că această întrebare îți trece prin minte de ceva vreme. Vrei să îți recapeți zâmbetul, să poți mânca fără griji, să nu te mai simți stânjenit când râzi. Și știi că implantul dentar ar putea fi răspunsul. Dar fumezi — și fie că ți-a spus cineva, fie că ai
